|
|
împrejmuire. 6 rezultate gasite
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s.f. 1. Acţiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.
Împrejmuire ≠ dezgrădire
ÎMPREJMUÍRE s. 1. împrejmuit, închidere, îngrădire. (~ unui teren.) 2. v. gard. 3. (concr.) (înv.) curte. (În perimetrul ~ii.)
împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
ÎMPREJMUÍR//E ~i f. 1) v. A ÎMPREJMUI. 2) pop. Îngrăditură făcută în jurul unui teren; gard. /v. a împrejmui
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
