ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă facultăţile intelectuale şi morale; a (se) prosti², a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc.

ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.

îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndobitoceáscă

A SE ÎNDOBITOC//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însuşirile intelectuale şi morale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se idiotiza. /în + dobitoc

A ÎNDOBITOC//Í ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a cretiniza; a idiotiza. /în + dobitoc