ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaştere. ♢ Expr. A însemna cu fierul roşu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înţeles, o anumită semnificaţie; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepţia de..., a exprima un anumit înţeles. ♦ A avea o anumită importanţă, o anumită valoare. [Prez. ind. şi: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNÁ vb. v. deosebi, determina, distin-ge, evidenţia, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ţinti, viza.

ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. con-stitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.

însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. şi pl. înseámnă/însemneáză

insemna macerat in coniac, bardat cu slanina (invelit in fasii de slanina), gatit la foc mic, intr-o baie de vin de Madera, vin de Xeres sau alt fel de vin, pentru 45 de minute pana la o ora

insemna macerat in coniac, bardat cu slanina (invelit in fasii de slanina), gatit la foc mic, intr-o baie de vin de Madera, vin de Xeres sau alt fel de vin, pentru 45 de minute pana la o ora