ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într-o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. Tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze). 3. Tranz. A dobândi cunoştinţe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoşti o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia. ♦ A-şi întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora. 4. Tranz. şi refl. A (se) deprinde, a (se) obişnui, a (se) familiariza. 5. Tranz. A trage o învăţătură, a căpăta experienţă. ♢ Expr. (Tranz. şi refl.) A (se) învăţa minte = a câştiga sau a face să câştige experienţă, a trage sau a face să tragă învăţăminte dintr-o întâmplare neplăcută. – Lat. *invitiare (< vitium „viciu“).

A (se) învăţa ≠ a (se) dezvăţa

A se învăţa ≠ a se debarasa, a se dezbăra

ÎNVĂŢÁ vb. v. comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, porunci, stabili, statornici.

ÎNVĂŢÁ vb. 1. v. studia. 2. a studia, (înv.) a pedepsi, a ştudirui, (grecism înv.) a spudaxi. (~ istoria; ~ la geografie.) 3. a citi, a studia. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a se pregăti, a se prepara, a studia. (A ~ serios pentru examene.) 5. v. asimila. 6. v. memoriza. 7. v. instrui. 8. a (se) iniţia, a (se) instrui. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 9. v. însuşi. 10. v. îndruma. 11. v. sfătui. 12. v. aclimatiza.

învăţá vb., ind. prez. 1 sg. învăţ, 3 sg. şi pl. înváţă, perf. s. 1 sg. învăţái

A SE ÎNVĂŢÁ mă învăţ intranz. A căpăta anumite deprinderi; a se deprinde. /<lat. invitiare

A ÎNVĂŢÁ învăţ 1. tranz. 1) (activităţi, acţiuni, procese) A însuşi prin eforturi susţinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face să capete cunoştinţe şi/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a pregăti; a instrui; a prepara. ♢ ~ minte a pedepsi pentru a-i da învăţătură pe viitor. 3) A susţine cu sfaturi, cu recomandări (cum trebuie procedat într-o situaţie sau alta); a sfătui; a povăţui; a îndruma. 4) (lecţii, poezii, roluri etc.) A reţine în memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei instituţii de învăţământ); a-şi face studiile. /<lat. invitiare