ŞTIUTÓR, -OÁRE, ştiutori, -oare adj. Care ştie, care cunoaşte, care este informat; care posedă cunoştinţe (într-un domeniu oarecare). ♢ (Substantivat) Ştiutor de carte = persoană care ştie să citească şi să scrie. [Pr.: şti-u-] – Şti + suf. -tor.

Ştiutor ≠ neştiutor

ŞTIUTÓR adj. v. citit, erudit, învăţat, savant.

ŞTIUTÓR adj., s. v. cunoscător.

ştiutór adj. m. (sil. şti-u-), pl. ştiutóri; f. sg. şi pl. ştiutoáre

ŞTIUT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ştie; care cunoaşte. ♢ ~ de carte persoană care ştie să citească şi să scrie. [Sil. şti-u-] /a şti + suf. ~tor