FOLÓS, foloase, s.n. Câştig moral sau material; avantaj, profit, haznă, folosinţă. ♢ Loc. adj., adv. În (sau spre, pentru) folosul cuiva = în interesul, în avantajul, spre binele cuiva. Cu folos = în mod avantajos, cu profit. De folos = folositor, avantajos. ♢ Expr. Ce folos? = la ce bun? degeaba. – Din ngr. ófelos.

Folos ≠ daună, pagubă, pierdere

FOLÓS s. 1. v. avantaj. 2. afacere, avantaj, chilipir, câştig, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) haznă, (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să ...) 3. avantaj, binefacere, dar, privilegiu. (~oasele tehnicii moderne.) 4. eficacitate, efici-enţă, operativitate, productivitate, randament, valoare. (~ul unei metode.) 5. serviciu. (A adus imense ~oase ştiinţei.) 6. v. utilitate.

folós s. n., pl. foloáse

FOL//ÓS ~oáse n. Venit material sau spiritual; câştig; beneficiu; avantaj; profit. /< ngr. ófelos