IUBÍRE, iubiri, s.f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

Iubire ≠ ură

IUBÍRE s. 1. amor, dragoste, (înv. şi reg.) iboste, (înv.) libov. (~ dintre doi tineri.) 2. v. iubit. 3. v. dragoste. 4. v. patimă.

iubíre s. f., g.-d. art. iubírii; pl. iubíri

IUBÍR//E ~i f. 1) v. A IUBI şi A SE IUBI. 2) Sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Ataşament sufletesc (simpatie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau ceva. /v. a iubi

Iubire tantrica