MUŞCĂTÓR, -OÁRE, muşcători, -oare, adj. 1. Care muşcă; care provoacă o senzaţie dureroasă de arsură, de usturime. 2. Fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; maliţios, caustic, înţepător. – Muşca + suf. -ător.

MUŞCĂTÓR adj. v. epigramatic, sarcastic, satiric.

muşcătór adj. m., pl. muşcătóri; f. sg. şi pl. muşcătoáre

MUŞCĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre câini sau despre alte animale) Care muşcă. 2) Care dă naştere unei senzaţii neplăcute de durere sau de usturime. Plante ~oare. 3) fig. Care conţine aluzii răutăcioase; caustic, înţepător; pişcător; tăios; usturător; urzicător. /a muşca + suf. ~ător

muşcătór adj. (reg.) tămâios.