CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. (Despre substanţe chimice) Care arde, distruge ţesutul animal şi vegetal. ♢ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuinţări în industrie. 2. Adj. Fig. Muşcător, satiric. 3. S.f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafeţe care înfăşoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. – Din it. caustico, lat. causticus.

CAÚSTIC adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.

caústic adj. m., pl. caústici; f. sg. caústică, pl. caústice

CAÚSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre substanţe chimice) Care are proprietatea de a ataca şi de a descompune ţesuturile vegetale şi animale. 2) fig. Care lezează sentimentele unei persoane; batjocoritor; sarcastic. Vorbă ~că. /<it. caustico, lat. causticus

CAÚSTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanţe) Care distruge ţesuturile animale şi vegetale. 2. (Fig.) Muşcător, ironic, răutăcios, satiric. // s.n. Substanţă care provoacă arsuri şi distruge ţesuturile animale şi vegetale, pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescenţe (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzător].