NIMB, nimburi, s.n. 1. Cerc (luminos) convenţional cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinţilor şi, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreţie, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

NIMB s. v. aureolă.

nimb s. n., pl. nímburi

NIMB ~uri n. 1) (în pictura religioasă) Cerc sau triunghi desenat în jurul capului la persoanele divine; aureolă. 2) fig. Ceea ce vădeşte calităţi excepţionale; strălucire; prestigiu. ~ al înţelepciunii. /<fr. nimbe

NIMB s.n. 1. Parte luminoasă (în formă de cerc sau de triunghi) desenată de pictori în jurul capului unor persoane (mai ales al sfinţilor de pe pereţii bisericilor); aureolă. 2. (Fig.) nor (de praf). 3. (Fig.) Prestigiu, măreţie, glorie, slavă. [< fr. nimbe, cf. lat. nimbus – nor].