PROCÉS, procese, s.n. 1. Acţiune în justiţie făcută pentru soluţionarea unui diferend între două părţi care sunt în litigiu sau pentru constatarea şi sancţionarea călcării legilor statului; acţiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acţiuni. ♢ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în faţa instanţelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenţie = a învinui pe cineva de intenţii reprobabile pe care nu poţi dovedi că le-a avut. A-şi face proces(e) de conştiinţă = a regreta, a-şi reproşa anumite atitudini sau acţiuni. ♦ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuţiile şi hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de operaţii, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluţie, dezvoltare, desfăşurare; acţiune. ♢ Proces de producţie = a) (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relaţii reciproce determinate şi acţionează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricaţie; Proces de fabricaţie = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime şi a semifabricatelor în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluţie (sau în regres). [Pl. şi: (înv) procesuri] – Var.: (înv) proţés s.n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.

PROCÉS s. v. decizie, hotărâre, opinie, părere, punct de vedere, sentinţă, verdict.

PROCÉS s. 1. (JUR.) acţiune, cauză, judecată, (livr.) speţă, (înv. şi pop.) price, (pop.) dreptăte, lege, pricină, (reg.) pâră, (prin Transilv.) tărghelaş, (înv.) divan, judeţ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) delă. (Mâine are loc ~ul de partaj.) 2. fenomen. (~ fizic, chimic, biologic.) 3. (BIOL.) proces metabolic v. metabolism.

procés s. n., pl. procése

PROCÉS ~e n. 1) Desfăşurare în timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) Succesiune de acţiuni sau de operaţii prin care se realizează o lucrare. ♢ ~-verbal document în care este notat pe scurt conţinutul discuţiilor desfăşurate şi a hotărârilor adoptate la o adunare sau şedinţă ori prin care se consemnează o constatare, un acord etc. 3) jur. Acţiune pentru care cineva apare în faţa judecăţii; cauză. /<fr. proces, lat. processus

Proces de stabilire a standardelor de performanta ale industriei turistice bazat pe realzarile celor mai eficiente firme turistice.

proces specific apelor de suprafata, ce consta in imbogatirea excesiva a acestora in substante nutritive,in special azot si fosfor, prin poluare naturala sau artificiala.

1. proces de pierdere a ghe ii prin topire, evaporare sau prin ruperea buca ilor de ghea ă din fruntea ghe arului, sub formă de ghea ă moartă. 2. proces de îndepărtare a materialelor fine de la suprafa a scoar ei terestre, prin intermediul agen ilor externi geomorfologici (apă, vânt, ghea ă etc.). Sursa :M. Ielenicz si colaboratori, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti

1. proces de pierdere a ghe ii prin topire, evaporare sau prin ruperea buca ilor de ghea ă din fruntea ghe arului, sub formă de ghea ă moartă. Sursa :M. Ielenicz si colaboratori, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti

PROCÉS s.n. 1. Mers, evoluţie, dezvoltare, desfăşurare (a unui fenomen, a unui eveniment etc.). ♦ Prefacere, transformare succesivă, progresivă. 2. (Jur.) Activitatea pe care o desfăşoară o instanţă judecătorească în legătură cu soluţionarea unei cauze de natură penală, civilă etc. ♢ A intenta un proces = a da în judecată (pe cineva). 3. Proces-verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuţiilor şi a hotărârilor dintr-o şedinţă. [Pl. -se, -suri. / < fr. procès, processus, germ. Processus < lat. processus].

proces de descompunere chimică intensă (îndeosebi prin hidroliză) care se desfăsoară în climatul ecuatorial; este caracterizat prin înlăturarea bazelor si silicei si formarea în situ a oxizilor de fier si aluminiu; dă în final scoar a de alterare groasă de tip allite, laterite. Sinonime: lateritizare, feralitizare, latosolizare (după â??M. Ielenicz si colaboratori, 1999, Dic ionar de Geografie Fizică, Editura Corint, Bucurestiâ??).

proces de insusire a obiceiurilor si a traditiilor locuitoriilor din imperiul roman

proces de acumulare

proces de acumulare