ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înşelătoare; a înşela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Cf. magh. a d o m á n y.

A ademeni ≠ a dezgusta

ADEMENÍ vb. 1. v. tenta. 2. v. înşela. 3. v. seduce.

ademení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ademenésc, imperf. 3 sg. ademeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ademeneáscă

A ADEMEN//Í ~ésc tranz. 1) A atrage prin calităţile sale deosebite. 2) (persoane, mai ales femei) A determina la relaţii sexuale prin promisiuni false; a seduce; a înşela. 3) rar A face să se amăgească, recurgând la diverse mijloace necinstite; a păcăli; a înşela; a amăgi. 4) fig. A atrage de partea sa prin şiretlicuri; a prinde în mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adomány

ademení (-nésc, -ít), vb. – 1. A înşela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany „corupere, mită“, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire“ (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s.f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).