ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) confirma, a (se) susţine, a (se) întări justeţea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmaţii. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.

A adeveri ≠ a infirma

ADEVERÍ vb. 1. v. confirma. 2. a se confirma, a se împlini, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~ întocmai.) 3. a verifica. (Realităţi pe care ştiinţa le ~.)

ADEVERÍ vb. v. angaja, asigura, făgădui, încredinţa, îndatora, însărcina, obliga, promite.

adeverí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. adevereáscă

A ADEVER//Í ~ésc tranz. (fapte, afirmaţii, ipoteze etc.) A susţine ca fiind autentic; a confirma; a corobora. /Din adevăr