ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. Fig. A alina, a potoli. Cântând şi-a mai adormit foamea. – Lat. addormire.

A adormi ≠ a (se) deştepta, a (se) trezi,

ADORMÍ vb. v. alina, calma, deceda, dispărea, domoli, duce, îmblânzi, linişti, muri, pieri, potoli, prăpădi, răposa, sfârşi, stinge, sucomba, tempera, uşura.

ADORMÍ vb. (înv. şi reg.) a aromi. (A ~ greu.)

adormí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. adoármă

A ADORMÍ adórm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a muri; a răposa; a deceda; a se sfârşi. 2. tranz. 1) A face să treacă de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce în stare de linişte; a linişti; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire

adormí (-m, -ít), vb. – 1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A linişti, a potoli, a alina. – 3. A înşela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-şi da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Puşcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormiţele, s.f. pl. (dediţei); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz).