APÚS¹, apusuri, s.n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; privelişte oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p.ext. loc pe orizont, regiune, ţară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfinţit. 4. Fig. Declin, decădere, dispariţie. – V. apune.

APÚS², -Ă, apuşi, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse. – V. apune.

Apus ≠ est, orient, răsărit, zori

APÚS s. v. decadenţă, decădere, declin, regres, sfârşit.

APÚS s. 1. asfinţire, asfinţit, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, (pop.) scapăt, scăpătare, scăpătat. (~ul soarelui.) 2. v. înserare. 3. v. vest. 4. occident.

APÚS adj. v. trecut.

apús s. n., pl. apúsuri

APÚS² ~uri n. 1) v. A APUNE. 2) Timpul zilei când apune Soarele; asfinţit. 3) Parte a orizontului; vest; asfinţit. 4) Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului; asfinţit; vest. 5) Spaţiu geografic situat în această parte a orizontului; asfinţit; vest; occident. 6) fig. Sfârşitul a ceva (al vieţii, al unei activităţi etc.). /v. a apune

APÚ//S¹ ~să (~şi, ~se) 1) v. A APUNE. 2) Care a trecut, a dispărut. Vremuri demult ~se. /v. a apune