ARĂTĂTÓR, arătătoare, s.n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcţia, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ♢ (Adjectival) Deget arătător. – Arată + suf. -ător.

ARĂTĂTÓR s. 1. v. indicator. 2. v. limbă. 3. (art.) (rar) index. (~ul sau degetul arătător.)

ARĂTĂTÓR adj., s. v. indicativ.

ARĂTĂTÓR adj. v. demonstrativ.

arătătór s. n., pl. arătătoáre

ARĂTĂT//ÓR ~oáre n. 1) Indicator de la instrumentele de măsurat care arată direcţia, greutatea, tensiunea sau timpul. 2) Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). /a arăta + suf. ~tor