ARÁT¹ s.n. Acţiunea de a ara; arătură. – V. ara.

ARÁT², -Ă, araţi, -te, adj. (Despre pământ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare. – V. ara.

ARÁT s. arare, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)

arát s. n.

arát (-te), s.n. – Plug. Mr. aratru. Lat. ărātrum (Puşcariu, Dacor., VIII, 324; Lacea, Dacor., VI, 339). Cuvîntul este foarte rar, are circulaţie mică în regiunea Muscel. A fost înlocuit de plug, poate datorită confuziei cu part. de la a ara; este posibil să se păstreze, confundat cu totul cu acesta, în expresii ca a ieşi la arat. Cf. ara.