BAC¹, bacuri, s.n. 1. Ambarcaţie cu fundul şi capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcaţie cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciştilor şi canoiştilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

BAC², bacuri, s.n. Element al sculelor şi dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

BÂC, BÂC-BÂC (cioc-cioc, sâc) interj.

BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanţa tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau căzături, cf. boc, cioc¹, hâc, tâc, tic¹, toc¹. Intenţia imitativă reproduce trei posibilitaţi ale zgomotului: 1. O singură lovitură, bâc. 2. Ritmul binar, care indică o mişcare în doi timpi, cu implicarea duratei, bâltâc. 3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenţii secundare, de opoziţie faţă de mişcare şi de cădere definitivă, bâldâbâc. – Variantă: bâca

BAC s. v. bacalaureat.

BAC s. pod mişcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. şi prin Bucov.) parom.

bac (ambarcaţie, piesă tehnică) s. n., pl. bácuri

bâc/bâc -bâc (cioc-cioc, sâc) interj.

bâc/bâc -bâc (cioc-cioc, sâc) interj.

BAC ~uri n. Ambarcaţie plutitoare de formă plată pentru transportul de oameni, vehicule etc. de la un mal al unei ape la celălalt; pod umblător. ~ cu motor. /<fr. bac

BAC¹ s.n. 1. Pod umblător care serveşte la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak].

BAC² s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalaţie specială pentru iniţierea şi perfecţionarea canotorilor, caiaciştilor şi canoiştilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe].

BAC³ s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). [< fr. bac].

BAC¹ s. n. 1. platformă plutitoare care serveşte la transportul de oameni, animale şi vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor şi al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)

BAC² s. n. 1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri. 2. instalaţie pentru iniţierea şi perfecţionarea canotorilor, caiaciştilor şi canoiştilor. (<germ. Backe)

BAC³ s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr. bac)

bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.

bac (-curi), s.n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz“. Termen industrial.