ŢOC interj. (Fam.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee.

TOC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee.

TOC², tocuri, s.n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme şi mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se ţin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teacă de sabie. 2. Unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de beţişor, la care se adaptează o peniţă; condei. ♢ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcţie, ferestrele şi uşile. – Din magh., scr. tok.

TOC³, tocuri, s.n. Porţiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălţămintei, care corespunde călcâiului. – Din bg. tok.

ŢOC s. v. gură, sărut, sărutare.

TOC s. v. cornet, dos, fişic, polonic, putină, şiştar, teacă, tolbă.

TOC s. (Mold.) călcâi. (~ la încălţăminte.)

TOC interj. cioc! (~!, ~!, se aude în uşă.)

TOC s. I. portochelari. II. 1. condei. (~ cu peniţă.) 2. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu ~.) III. 1. cadru, cercevea, ramă. (~ de fereastră.) 2. (TEHN.) matcă. (~ de la colţarul dulgherului.)

toc interj.

toc, toc interj.

toc (de protejat obiecte, de scris, la uşă, la pantof) s. n., pl. tócuri

ţoc/ţoc-ţóc interj.

ţoc/ţoc-ţóc interj.

ţoc s. n., pl. ţócuri

TOC¹ interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocnitură într-un obiect tare). /Onomat.

TOC² ~uri m. Unealtă de scris în formă de beţişor, prevăzut la un capăt cu un dispozitiv în care se introduce peniţa; condei. ♢ ~ rezervor toc având un rezervor umplut cu cerneală, care ajunge automat până la vârful peniţei; stilou. /<ung., sb. tok

TOC³ ~uri n. Partea de dinapoi, mai ridicată, a tălpii la încălţăminte; călcâi. Pantofi cu ~ înalt. /<bulg. tok

TOC⁴ ~uri n. 1) Cutie specială în care se ţin unele obiecte sau instrumente. ~ de ochelari. 2) rar Teacă de sabie. 3) Cadru prins în zidărie, în care se fixează uşile şi ferestrele. /<ung., sb. tok

ŢOC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs în timpul sărutului sau al suptului). /Onomat.