BĂRBĂŢÍE s.f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie.

Bărbăţie ≠ laşitate, poltronerie

BĂRBĂŢÍE s. v. maturitate.

BĂRBĂŢÍE s. 1. masculinitate, virilitate. (De o ~ pregnantă.) 2. energie, putere, vigoare. (Dă dovadă de multă ~.) 3. v. curaj. 4. v. vitejie.

bărbăţíe s. f., art. bărbăţía, g.-d. bărbăţíi, art. bărbăţíei

BĂRBĂŢÍE f. 1) Vârstă matură a bărbatului. 2) Totalitate de caractere fizice şi sexuale ale bărbatului. 3) Forţă fizică proprie bărbaţilor; vigoare de bărbat. 4) Comportare sau atitudine de om curajos; îndrăzneală; cutezanţă. [Art. bărbăţia; G.-D. bărbăţiei; Sil. -ţi-e] /bărbat + suf. ~ie