CONTRÁCŢIE, contracţii, s.f. 1. Încordare, zgârcire a muşchilor, a corpului etc.; contractare. 2. Micşorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic sau tehnologic (uscare, răcire, ardere, solidificare). – Din fr. contraction, lat. contractio.

CONTRÁCŢIE s. 1. (FIZ.) contractare, stricţiune, (rar) contragere. (~ a unui metal la rece.) 2. v. contractare.

contrácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. contrácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. contrácţiei; pl. contrácţii, art. contrácţiile (sil. -ţi-i-)

CONTRÁCŢI//E ~i f. 1) Scurtare a unui muşchi sub influenţa unei excitaţii. ~ musculară. 2) Diminuare a volumului unui corp în urma unui proces fizico-chimic sau tehnologic. [Art. contracţia; G.-D. contracţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. contraction, lat. contractio, ~onis

CONTRÁCŢIE s.f. 1. Încordare, zgârcire a muşchilor, a corpului; contractare. 2. Micşorare a volumului unui material, provocată de răcire, uscare etc. [Gen. -iei, var. contracţiune s.f. / cf. fr. contraction, lat. contractio].

CONTRÁCŢIE s. f. 1. încordare, spasm al muşchilor, al corpului. 2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc. 3. ~ gravitaţională = reducere a volumului unei stele datorită forţelor de atracţie gravitaţională. (<fr. contraction, lat. contractio)