CURÉNT, -Ă, curenţi, -te, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre an, lună) Care este în curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrări curente. ♢ Cont curent = cont deschis la bancă de o întreprindere, de o instituţie sau de persoane particulare, unde se depun şi de unde se ridică sumele pentru a fi utilizate după nevoie. 3. (Despre preţuri) Existent într-un moment dat; în curs. ♢ Monedă curentă = monedă cu valoare circulatorie. ♦ Care circulă; obişnuit, uzual. Expresii curente. 4. (În sintagma) Apă curentă = instalaţie de apă potabilă care poate fi folosită în permanenţă în locuinţe. II. S.m. 1. (Şi în sintagma curent de aer) Deplasare, mişcare a unei mase de aer dintr-un loc într-altul, cauzată de o diferenţă de temperatură; flux. 2. Mişcare a apei în direcţia pantei; curs. ♢ Curent marin (sau oceanic) = mişcare a apei în mări şi oceane. 3. (Şi în sintagma curent electric) Deplasare ordonată, într-o anumită direcţie, a purtătorilor de sarcină electrică. ♢ Curent electric continuu = curent electric al cărui sens şi a cărui intensitate nu variază periodic în timp. Curent electric alternativ = curent electric al cărui sens şi a cărui intensitate variază periodic în timp. ♦ Intensitate a curentului electric. III. S.n. Ansamblu de idei, opinii (politice, ştiinţifice, artistice) care sunt adoptate la un moment dat de un număr mai mare de oameni. ♢ Curent literar (sau artistic) = mişcare artistică sau literară care reuneşte un număr de scriitori sau de artişti în baza unui program estetic şi a unor înclinaţii (relativ) comune. ♢ Expr. A pune (sau a ţine pe cineva) în (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se ţine, a fi) în (sau la) curent = a se informa despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se ţine, a fi) în (sau la) curent (cu ceva) = a se informa cu privire la un lucru. – Din fr. courant.

CURÉNT adj. 1. v. actual. 2. v. zilnic. 3. v. cunoscut. 4. v. obişnuit.

CURÉNT adj. v. cursiv, italic.

CURÉNT s. 1. (FIZ.) flux. (~ de particule.) 2. v. curs. 3. v. mişcare.

curént adj. m., pl. curénţi; f. sg. curéntă, pl. curénte

curént (de aer, marin) s. m., pl. curénţi

curént (artistic, de idei) s. n., pl. curénte

CURÉNT⁴ adv. Liber, fără efort. A vorbi o limbă ~. /<fr. courant

CURÉNT³ ~e n. Ansamblu de teorii, idei, opinii (politice, ştiinţifice, artistice etc.) care îşi găsesc un număr mare de adepţi. ♢ A pune (sau a ţine pe cineva) la ~ a informa pe cineva asupra unei chestiuni. A fi (sau a se pune sau a se ţine) la ~ a se informa despre mersul unui lucru. /<fr. courant

CURÉN//T² ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre unităţi de timp) Care este în curs; în care ne aflăm. Anul ~. 2) Care are loc în mod obişnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ♢ Cont ~ cont la o bancă unde sumele se depun şi se ridică la necesitate. 3) (despre preţuri) Care există în timpul de faţă; în curs; actual. ♢ Monedă ~tă monedă care circulă; monedă valabilă. 4) (despre vorbire) Care se produce uşor, fără efort; curgător; fluent; cursiv. 5): Apă ~tă apă care vine prin ţevi la robinete şi poate fi folosită în orice moment. /<fr. courant

CURÉN//T¹ ~ţi m. 1) Mişcare a apei în direcţia pantei. ♢ ~ marin deplasăre de apă în mări şi oceane, provocată de maree, de înclinarea nivelului mării, de vânturi etc. 2) Mişcare de aer cauzată de diferenţa de temperatură. ♢ A-l trage pe cineva ~tul a răci fiind expus la un flux de aer în interiorul unei clădiri. 3) fiz. Sarcină electrică aflată în mişcare. ~ continuu. ~ alternativ. /<fr. courant

curent marin determinat de diferenta de densitate dintre doua mase de apa, tendinta fiind de uniformizare a apei

curent literar apartinand modernismului german, caracterizat prin intoarcerea la sufletul primar, la origine, mituri, civilizatii arhaice, pentru cautarea misterului si potentarea lui; refuza descriptivul, cuvintele pastrand energii.

CURÉNT s.n. Ansamblu de idei, de opinii (politice, ştiinţifice, artistice etc.) adoptate la un moment dat de un număr mare de oameni. ♢ Curent literar = mişcare literară de o anumită amploare, care constituie o rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci. [< fr. courant].

CURÉNT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzată de o diferenţă de temperatură şi de presiune. 2. Curs al apei, mişcare a lichidelor în direcţia pantei lor. ♢ Curent marin = mişcare care antrenează mase mari de apă din masa oceanelor şi a mărilor. 3. (Fiz.) Sarcină electrică în mişcare. 4. (Mar.) Parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile. [< fr. courant].

CURÉNT, -Ă adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, fluent. 2. (Despre an, lună) În curs; prezent. ♦ (Fig.) Obişnuit, uzual. 3. Apă curentă = apă care curge de la robinet. [< fr. courant].