CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s.m. şi f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oştean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe şi bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.

CURTEÁN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Ţara Românească) roşu. (Un monarh şi ~enii lui.)

CURTEÁN s. v. argat, slugă, viteaz.

curteán s. m., pl. curténi

CURT//EÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. şi f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care făcea parte din suita aces-tuia. 2) (în Moldova medievală) Oştean care primea de la domnie un lot de pământ în schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean