DEAL, dealuri, s.n. 1. Formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarţei pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina. ♢ Loc. adv. La deal = în sensul urcuşului, în sus. ♢ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., în sus de... ♢ Expr. (Fam.) Dă la deal, dă la vale = se sileşte în toate chipurile, încearcă toate posibilităţile. Greu la deal şi greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace şi încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se întâlneşte, dar (încă) om cu om, se spune cu ocazia unei întâlniri neaşteptate, sau în nădejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ♢ Zonă a ogoarelor. – Din sl. dĕlŭ.

Deal ≠ vale

deal s. n., pl. deáluri

de al (a, ai, ale) prep. + art. (cel de al doilea, în tempo lent)

de-al (-a, -ai, -ale) prep. + art. (cel de-al doilea, în tempo rapid)

DEAL ~uri n. 1) Ridicătură de teren mai joasă decât muntele, având înălţimea între 200 şi 800 metri. ♢ Ce mai la ~ la vale a) la ce bun atâta vorbă; b) să discutăm la obiect, spunând lucrurilor pe nume. La ~ în sus; înspre culme. 2) fam. Teren arabil din împrejurimile unei localităţi rurale. A pleca la ~. [Monosilabic] /<sl. dĕlu

deal