DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-şi scoate pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a unei armate. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) da pe faţă, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. ♢ Expr. A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru ştiut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – Lat. disco(o)perire.

A (se) descoperi ≠ a (se) acoperi

DESCOPERÍ vb. v. trăda.

DESCOPERÍ vb. 1. v. dezveli. 2. v. găsi. 3. v. inventa. 4. a afla, a ghici, (rar) a bănui. (Ai ~ ce am vrut să spun.) 5. a dezvălui, a revela, (livr.) a decela. (Nu i-am putut ~ marea mea taină.) 6. (rar) a surprinde. (A ~ infracţiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a ~ etimologia cuvântului.)

descoperí vb., ind. prez. 1 sg. descópăr, 3 sg. şi pl. descóperă, imperf. 3 sg. descopereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. descópere

A SE DESCOPERÍ mă descópăr intranz. A-şi scoate acoperământul de pe cap (pălăria, căciula etc.). /<lat. disco[o]perire

A DESCOPERÍ descópăr tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A lipsi de ceea ce acoperă lăsând să se vadă. ~ o căldare. ~ o casă. 2) A scoate la iveală (căutând sau din întâmplare); a găsi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etc. necunoscute) A face pentru prima dată. 4) fig. A arăta aşa cum este; a da pe faţă; a trăda. 5) fig. (taine, secrete etc.) A face cunoscut publicului larg; a destăinui; a dezvălui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lăsa neapărat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire