DESEMNÁ¹, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfăşurarea unei activităţi, pentru ocuparea unei demnităţi sau a unei funcţii. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcţie. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

DESEMNÁ² vb. I. v. desena.

A desemna ≠ a destitui, a revoca

DESEMNÁ vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. şi pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (Îl ~ ministru al său.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.

desemná (a indica, a numi o persoană) vb., ind. prez. 1 sg. desemnéz, 3 sg. şi pl. desemneáză

A DESEMN//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A numi în vederea exercitării unei activităţi ori a ocupării unei funcţii sau demnităţi. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designare

DESEMNÁ vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcţie etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. désigner, lat. designare].