DIG, diguri, s.n. Construcţie de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe ţărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundaţie, pentru a izola anumite porţiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apă, a reduce forţa valurilor etc. – Din fr. digue.

DIG s. (CONSTR.) (reg.) opritoare. (~ pe un curs de apă.)

dig s. n., pl. díguri

DIG ~uri n. Construcţie de piatră, beton sau pământ, făcută de-a lungul malului unei ape şi menită să apere împrejurimile de năvălirea apei. /<fr. digue

DIG s.n. Construcţie de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile situate pe ţărm etc. de acţiunea erozivă a valurilor; stăvilar, zăgaz. [< fr. digue].