DRAMÁTIC, -Ă, dramatici, -ce, adj. 1. Care ţine de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ♢ Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea şi la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist dramatic = actor. Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scenă. ♦ (Despre vocea cântăreţilor) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situaţii zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre întâmplări, împrejurări, situaţii, momente etc.) Bogat în contraste şi în conflicte; zguduitor, impresionant. ♢ (Substantivat, n.) Dramaticul unei situaţii. – Din fr. dramatique, lat. dramaticus.

DRAMÁTIC adj. v. impresionant, zguduitor.

dramátic adj. m., pl. dramátici; f. sg. dramátică, pl. dramátice

DRAMÁTIC² n. Caracter plin de dramatism al unei situaţii. /<fr. dramatique, lat. dramaticus

DRAMÁTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de dramă; propriu dramei. Operă ~că. Conflict ~. 2) (despre circumstanţe, situaţii etc.) Care vădeşte dramatism; cu manifestări de dramatism; zguduitor. Culminaţie ~că. /<fr. dramatique, lat. dramaticus

DRAMÁTIC, -Ă adj. 1. Care ţine de dramă sau de teatru. ♢ Gen dramatic = gen literar care cuprinde operele în care ideile şi sentimentele, ducând la desfăşurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică dramatică = prezentare (analitică) a unei reprezentaţii teatrale; artă dramatică = arta şi teoria punerii în scenă şi interpretării operelor dramatice. ♦ (Despre voci) Care se caracterizează printr-o sonoritate colorată şi plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată. 2. (Fig.) Bogat în contraste, în conflicte; care se desfăşoară dinamic în faţa noastră; zguduitor, emoţionant. [Cf. fr. dramatique, it. dramatico, lat. dramaticus].