SONORITÁTE, sonorităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi sonor. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet sau grup de sunete (caracteristice); nuanţă. 2. Proprietate a unor corpuri de a propaga şi de a amplifica sunetele; rezonanţă. – Din fr. sonorité, lat. sonoritas, -atis.

SONORITÁTE s. 1. (FON.) fonie. (~ sunetelor vorbirii.) 2. v. armonie. 3. v. rezonanţă.

sonoritáte s. f., g.-d. art. sonorităţii; pl. sonorităţi

SONORIT//ÁTE ~ăţi f. Caracter sonor. /<fr. sonorité

SONORITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi sonor; timbru cald şi plin. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet caracteristic, nuanţă. 2. Calitatea unor corpuri de a propaga şi de a amplifica sunetele; rezonanţă. [Cf. fr. sonorité, lat. sonoritas].