EPOPÉE, epopei, s.f. Poem epic de mari dimensiuni în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de personaje extraordinare sau supranaturale; epos; p. ext. producţie epică de mare amploare. ♦ Şir de fapte eroice şi glorioase. – Din fr. épopée.

EPOPÉE s. (LIT.) poem epic, (livr.) epos.

epopée s. f., art. epopéea, g.-d. art. epopéii; pl. epopéi

EPOPÉ//E ~i f. 1) Poem epic de mari proporţii, în care se relatează fapte de eroism (legendare sau istorice) de o deosebită importanţă pentru viaţa unui popor. 2) Şir de fapte eroice, glorioase. [Art. epopeea; G.-D. epopeii; Sil. e-po-pe-e] /<fr. épopée

EPOPÉE s.f. Specie epică în versuri de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice legendare sau istorice de o deosebită însemnătate pentru viaţa unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare. ♦ Şir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase. [Pron. -pe-e. / < fr. épopée, it. epopea, cf. gr. epopoiia < epos – poem, poiein – a face].