EXPERIMÉNT, experimente, s.n. Procedeu de cercetare în ştiinţă, care constă în provocarea intenţionată a unor fenomene în condiţiile cele mai propice pentru studierea lor şi a legilor care le guvernează; observaţie provocată, experienţă (2). – Din lat. experimentum.

EXPERIMÉNT s. experienţă, încercare, probă, (pop.) cercare. (A face o serie de ~ în laborator.)

experimént s. n., pl. experiménte

EXPERIMÉNT ~e n. Procedeu de cercetare în ştiinţă, constând în provocarea intenţionată a unor fenomene, pentru a le studia în anumite condiţii; experienţă. /<lat. experimentum

EXPERIMÉNT s.n. 1. Experienţă (2) [DEX ´98, DN]. 2. (În artă, literatură) Folosirea cu caracter experimental a unor modalităţi şi tehnici noi. [< lat. experimentum, cf. germ. Experiment].