EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respiraţiei). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenţie etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.

EXPIRÁ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârşi, stinge, sucomba.

EXPIRÁ vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfârşi, a se termina. (A ~ termenul de garanţie.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)

expirá vb., ind. prez. 1 sg. expír, 3 sg. şi pl. expíră

A EXPIRÁ² pers. 3 expíră intranz. 1) (despre contacte, convenţii etc.) A înceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sfârşit; a se consuma în întregime; a se împlini. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a muri; a deceda; a răposa. /<fr. expirer, lat. expirare

A EXPIRÁ¹ expír tranz. (aer inspirat) A elimina din plămâni în procesul respiraţiei. /<fr. expirer, lat. expirare

EXPIRÁ vb. I. 1. tr. A da afară din plămâni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o convenţie etc.) A se împlini, a înceta de a fi în vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. expír. / cf. fr. expirer, lat. expirare].