FÍBRĂ, fibre, s.f. 1. Material în formă de fir subţire, netors, de provenienţă vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea ţesăturilor. 2. Celulă vegetală alungită situată în ţesutul diverselor părţi ale unei plante. 3. Formaţie anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare şi care alcătuieşte ţesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziţie specială, folosită pentru transmiterea informaţiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

FÍBRĂ s. v. fir.

fíbră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre

FÍBR//Ă ~e f. 1) Fir subţire şi lung de origine vegetală, animală sau produs pe cale sintetică; filament. 2) Formaţie organică filiformă din componenţa unui ţesut vegetal sau animal. ~ lemnoasă. ~ musculară. 3) Material rezistent, obţinut din celuloză, întrebuinţat ca izolant şi ca imitaţie de piele. ♢ ~ optică fibră specială de sticlă, folosită pentru transmiterea informaţiilor. /<fr. fibre, lat. fibra

FÍBRĂ s.f. 1. Fir subţire, flexibil, obţinut din anumite ţesuturi vegetale sau pe cale sintetică şi folosit la fabricarea ţesăturilor, a hârtiei etc. 2. (Anat.) Formaţie cu aspect de fir care alcătuieşte un ţesut organic. // (În forma fibr-, fibri-, fibro-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „(referitor la) fibră“, „cu aspect de fibră“, „compus din fibre“. [< fr. fibre, it., lat. fibra].