FÓRFOTĂ s.f. Mişcare grăbită şi zgomotoasă de colo până colo; forfoteală, foială. ♢ Expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grăbit (şi fără rost) de colo până colo; a forfoti. [Var.: fórfot s.n.] – Din forfoti (derivat regresiv).

FÓRFOTĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfoteală, frământare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vânzoală, (fam.) fâţâială, fâţâire, fâţâit, vânzoleală. (Pe străzi era o ~ de nedescris.)

fórfota adv.

fórfotă s. f., g.-d. art. fórfotei

FÓRFOT//Ă f. v. A FORFOTI. ♢ A umbla ~a a umbla grăbit de colo până colo. [G.-D. forfotei] /v. a forfoti