FRÂNGHÍE¹, frânghii, s.f. Fir lung şi gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum şi din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. şi: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

FRÂNGHÍE² s.f. v. frenghie.

FRÂNGHÍE s. v. brâu, canaf, cingătoare, ciucure.

FRÂNGHÍE s. funie, (pop.) ştreang, (Ban., Transilv. şi Olt.) paivan, (Transilv. şi Maram.) şpargă, (Ban., Transilv. şi Bucov.) ştric, (înv.) aţă, (arg.) tău. (A legat ceva cu o ~.)

frânghíe s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

FRÂNGHÍ//E ~i f. Sfoară groasă confecţionată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; funie. [G.-D. frânghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. fimbria