FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. ♢ Fond funciar = totalitatea suprafeţelor de teren aflate între graniţele unei ţări, unei unităţi administrativ-teritoriale sau ale unei unităţi agricole. Impozit funciar = impozit pe care îl plăteşte cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietăţile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menţionându-se numele proprietarului, suprafaţa terenului şi vecinătăţile; carte funduară. ♢ Fig. Care aparţine naturii, firii cuiva; de bază. [Pr.: -ci-ar] – După fr. foncier.

funciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. funciári; f. sg. funciáră, pl. funciáre

FUNCIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru proprietatea particulară asupra pământului sau asupra bunurilor materiale imobile. Rentă ~ă. 2) fig. Care aparţine firii, naturii, esenţei unui lucru, unui fapt etc. [Sil. -ci-ar] /<fr. foncier

FUNCIÁR, -Ă adj. 1. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. 2. Care caracterizează natura cuiva, care formează fondul; temeinic, solid. [Pron. -ci-ar. / < fr. foncier].