FUNDAMÉNT, fundamente, s.n. 1. Element de construcţie sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcţie, o lucrare etc.; fundaţie, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se aşază formele tipografice; planşetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care serveşte de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.

FUNDAMÉNT s. 1. v. fundaţie. 2. (TIPOGR.) (rar) zaţbret. 3. v. bază. 4. bază, esenţă, temei, temelie, (înv.) cap. (~ul teoriei sale.)

fundamént s. n., pl. fundaménte

FUNDAMÉNT ~e n. 1) Totalitate a elementelor de rezistenţă, pe care se sprijină o construcţie; temelie; bază. 2) poligr. Placă de metal la presa de imprimat, pe care se aşază formele tipografice. 3) fig. Ansamblu de idei pe care se întemeiază o concepţie sau o viziune; bază. ~ ştiinţific. /<fr. fondement, lat. fundamentum

FUNDAMÉNT s.n. 1. Temelie, fundaţie, bază. ♦ Placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 2. (Fig.) Element pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. [Pl. -te, -turi, var. fondament s.n. / < lat. fundamentum, cf. fr. fondement].