GÁŞCĂ, găşti, s.f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniţi între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârşirii unor acţiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societăţii. ♢ Expr. A (se) sparge gaşca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdăşie, o clică. – Et. nec.

GÂSCĂ, gâşte, s.f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenuşie pe spate şi pe laturi şi albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura şi fulgii ei (Anser domesticus). ♢ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ♢ Expr. A strica orzul pe gâşte = a dărui, a sacrifica ceva util, preţios, bun pentru cineva care nu ştie să preţuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.

GÂSCĂ s. v. boţ, broască, bulz, cocoloş, mutelcă, piuliţă, şurubelniţă.

GÁŞCĂ s. v. baracă.

GÁŞCĂ s. v. bandă.

gáşcă s. f., g.-d. art. găştii; pl. găşti

gâscă s. f., g.-d. art. gâştei; pl. gâşte

GÂSCĂ gâşte f. 1) Pasăre sălbatică sau domestică, înotătoare, de talie mare, având gât şi cioc lung, picioare palmate şi penaj, de obicei, suriu pe spate şi alb pe piept. ♢ Asta-i altă ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gâşte a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu ştie să-l preţuiască la justa lui valoare. Talpa-gâştei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului (la oamenii în vârstă); b) plantă erbacee cu tulpina erectă, în patru muchii, cu frunze mari, păroase, de forma unei labe de gâscă, şi cu flori de culoare roşie-închisă, folosită în scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. 3) fig. fam. Femeie naivă şi bleagă. [G.-D. gâştii] /<bulg. găska

GÁŞCĂ găşti f. fam. depr. Grup restrâns de oameni care, unindu-se, recurg la acţiuni reprobabile; şleahtă; bandă; clică; clan; coterie. [G.-D. găştii] /Orig. nec.