GHINT, ghinturi, s.n. 1. Şanţ în formă de spirală, făcut pe suprafaţa interioară a ţevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mişcare de rotaţie necesară menţinerii stabilităţii acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat şi proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint.

GHINŢ, ghinţuri, s.n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgeşte încălţămintea. – Et. nec.

ghint s. n., pl. ghínturi

ghinţ s. n., pl. ghínţuri

GHINŢ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgeşte cizma. /Orig. nec.

GHINT ~uri n. 1) Şănţuleţ elicoidal pe partea interioară a ţevii unei arme de foc, menit să-i dea proiectilului o mişcare de rotaţie. 2) Cui de metal cu gămălie mare şi bombată. /<pol. gwint, ucr. gvint

ghinţ, ghínţuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp.