GRÁDINĂ, gradine, s.f. Daltă specială din oţel care serveşte la cioplirea unor roci în vederea obţinerii de elemente de construcţie decorative. – Din it. gradina.

GRĂDÍNĂ, grădini, s.f. 1. Suprafaţă de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obţinerii unor produse; grădinărie. ♢ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafaţă de teren plantată (şi amenajată cu alei, bănci etc.) care serveşte ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ♢ Grădină botanică = instituţie ştiinţifică dotată cu o suprafaţă de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării şi studierii) colecţii de plante vii. Grădină zoologică = instituţie ştiinţifică dotată cu o suprafaţă de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniţă (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcţionează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

GRĂDÍNĂ s. 1. (înv. şi reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. şi Ban.) bascea, (Transilv.) telechi. (~ de legume.) 2. v. parc. 3. grădină zoologică = parc zoologic, (livr.) zoo, zooparc.

gradínă s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

GRĂDÍN//Ă ~i f. 1) Teren, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. ♢ ~ botanică grădină în care se cultivă plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologică grădină în care se cresc şi se întreţin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafaţă de teren plantată şi amenajată (cu alei, bănci etc.), care serveşte ca loc de agrement; parc. ♢ ~ de vară restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. [G.-D. grădinii] /<bulg., sb. gradina

GRADÍN//Ă ~e f. Daltă de oţel, folosită la sculptarea elementelor de construcţie decorative. /<it. gradina

GRADINĂ s. f. DaltĂ? din oţel folositĂ? în sculpturĂ? şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative. -Din it. Gradina

GRADÍNĂ s.f. (Arte) Daltă specială din oţel, folosită în sculptură şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative. [< it. gradina].