GRAŢIÓS, -OÁSĂ, graţioşi, -oase, adj. 1. Plin de graţie (1), de gingăşie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ţi-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. g r a c i e u x.

Graţios ≠ dizgraţios, grosolan, necioplit, vulgar

GRAŢIÓS adj. 1. v. delicat. 2. elegant, mlădios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Un mers ~.)

graţiós adj. m. (sil. -ţi-os), pl. graţióşi; f. sg. graţioásă, pl. graţioáse

GRAŢIÓS¹ adv. Cu graţie. /<fr. gratieux, lat. gratiosus

GRAŢI//ÓS² ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care are (multă) graţie; plin de graţie. 2) Care manifestă bunăvoinţă; binevoitor. [Sil. -ţi-os] /<fr. gratieux, lat. gratiosus

GRAŢIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de graţie, gingaş, fin, drăgălaş; elegant. // s.n. Categorie estetică vizând în mod special măiestria şi ingeniozitatea execuţiei în toate domeniile artei, uşurinţa şi mai ales naturaleţea ei. [Pron. -ţi-os. / < lat. gratiosus, cf. it. gracioso, fr. gracieux].