DELICÁT, -Ă, delicaţi, -te, adj. 1. (Despre fiinţe şi lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingaş, subţirel, graţios; p. ext. fragil; (despre fiinţe) plăpând, şubred, slăbuţ. ♦ (Despre culori, nuanţe) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate bună (în ceea ce priveşte fineţea materialului şi a execuţiei). ♦ (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni şi despre manifestările lor; adesea adverbial) Plin de atenţie, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situaţii etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudenţă, rezervă, subtilitate; gingaş. – Din fr. délicat, lat. delicatus.

Delicat ≠ brutal, grosolan, vulgar, nedelicat

DELICÁT adj. 1. fin, gingaş, graţios, suav, (Mold. şi Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 2. v. ales. 3. v. debil. 4. v. dificil.

delicát adj. m., pl. delicáţi; f. sg. delicátă, pl. delicáte

DELICÁT² adv. Cu multă bunăvoinţă. /<fr. délicat, lat. delicatus

DELICÁ//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este plin de graţie. 2) (despre constituţia fizică) Care este lipsit de vigoare, de rezistenţă; plăpând; slab; gingaş; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădeşte multă bunăvoinţă şi amabilitate în relaţiile cu alţi oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; puţin intens; atenuat. 5) (despre mâncăruri, băuturi) Care are gust plăcut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multă îndemânare. 7) (despre situaţii, probleme) Care cere precauţie şi băgare de seamă. /<fr. délicat, lat. delicatus

DELICÁT, -Ă adj. 1. Gingaş, fin, graţios. ♦ De bună calitate, bun la gust. ♦ Slăbuţ, plăpând. ♦ (Despre culori) Discret, pal, estompat. 2. Fin, ales, distins; (fig.) atent, prevenitor. 3. (Despre situaţii) În care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; greu de rezolvat. [< fr. délicat, it. delicato, lat. delicatus].