HAIMANÁ, haimanale, s.f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ♢ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.

HAIMANÁ s. v. derbedeu.

haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. haimanálei; pl. haimanále

HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupaţie bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana