IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preţ (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ♢ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situaţie dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.

Ieftin ≠ costisitor, scump

IÉFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.

IÉFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. si Ban.) lesne. (Preţuri ~.)

iéftin adj. m. (sil. ie-), pl. iéftini; f. sg. iéftină, pl. iéftine

IÉFTIN ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre lucruri) Care costă puţin; cu preţ redus; necostisitor. Produse ~e. ♢ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieşi cu minimum de neplăceri dintr-o situaţie dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult şi (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preţ, important; lipsit de originalitate; obişnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos