BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obişnuit, comun. – Din fr. banal.

Banal ≠ sublim, extraordinar, original

BANÁL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obişnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 7. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.)

banál adj. m., pl. banáli; f. sg. banálă, pl. banále

BANÁL ~ă (~i, ~e) Care nu se deosebeşte prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obişnuit; trivial; vulgar. /<fr. banal, it. banale

BANÁL, -Ă adj. lipsit de originalitate; obişnuit, comun. (<fr. banal)

BANÁL, -Ă adj. Neoriginal; obişnuit, comun. [< fr. banal].