|
|
implora. 5 rezultate gasite
IMPLORÁ vb. I. tr. A ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (şi cu umilinţă). [P.i. implór. / < fr. implorer, it., lat. implorare].
IMPLORÁ, implór, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (şi cu umilinţă). – Din fr. implorer, lat. implorare.
IMPLORÁ vb. a conjura, (pop.) a jura, a milui, (înv.) a supăra. (Te ~ să mă ajuţi!)
implorá vb., ind. prez. 1 sg. implór, 3 sg. şi pl. implóră
A IMPLORÁ implór tranz. 1) (persoane) A ruga în mod stăruitor şi cu umilinţă; a conjura. 2) (ajutor, favoruri etc.) A cere cu insistenţă. [Sil. im-plo-] /<fr. implorer, lat. implorare
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
