IMPOTÉNT, -Ă, impotenţi, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbaţi) Inapt pentru săvârşirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.

Impotent ≠ potent, vânjos, vânos, viguros

IMPOTÉNT adj. (MED.) neputincios. (Bărbat ~.)

IMPOTÉNT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.

impotént adj. m. potent

IMPOTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu are putere; lipsit de vigoare; fără putere; neputincios. 2) (despre bărbaţi) Care nu este apt de a săvârşi un act sexual. /<fr. impotent, lat. impotens, ~ntis

IMPOTÉNT, -Ă adj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul sexual. [Pl. -nţi. / cf. fr. impotent, lat. impotens].