INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

INDICÁ vb. 1. v. arăta. 2. v. trasa. 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog şi data.) 5. a arăta, a menţiona, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări ...) 6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9. v. marca. 10. v. în-registra. 11. v. denota. 12. v. demonstra.

indicá vb., ind. prez. 1 sg. indíc, 3 sg. şi pl. indícă

A INDICÁ indíc tranz. 1) (fiinţe, lucruri, situaţii etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o reţetă) în scopul însănătoşirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare

INDICÁ vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].