ISCUSÍT, -Ă, iscusiţi, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învăţat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.

Iscusit ≠ nepriceput, neiscusit, netalentat, stângaci

ISCUSÍT adj. v. arătos, chipeş, frumos, înţe-lept.

ISCUSÍT adj. 1. v. îndemânatic. 2. îndemânatic, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. ingenios. 4. v. inventiv. 5. v. artistic. 6. v. in-teligent.

ISCUSÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) (despre persoane) Care face totul cu uşurinţă şi cu pricepere; abil; îndemânatic; dibaci. 2) Care este realizat cu dexteritate şi inteligenţă. Critică ~tă. /v. a iscusi