IZOLÁRE, izolări, s.f. Acţiunea de a (se) izola şi rezultatul ei; despărţire, separare. ♦ (Med.) Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. – V. izola.

IZOLÁRE s. 1. despărţire, desprindere, detaşare, izolaţie, separare, separaţie. (~ lui de grup.) 2. v. despărţire. 3. separatism. 4. v. retragere. 5. singurătate, (livr.) claustrare, claustraţie, solitudine, (rar) însingurare, (fig.) schimnicie, sihăstrie. (Trăia într-o ~ deplină.) 6. v. indivi-dualizare.

izoláre s. f., g.-d. art. izolării; pl. izolări

IZOLÁRE s.f. Acţiunea de a izola şi rezultatul ei; separare; izolaţie. [< izola].